Desi nu sunt asa batrana… am ajuns sa ma gandesc la cei mai mici ca la – generatia tanara!

Deja au alte obiceiuri, alta atitudine si par mult mai degajati decat noi, astia batrani!
Nu stiu pe ce criterii as putea sa stabilesc
noua generatie , insa, in ultimul an de facultate, am senzatia ca elevii de liceu nu sunt din acceasi generatie cu mine!
Toata aceasta poveste mi-a venit azi in cap, la metrou, cand doua copilite de 11-12 ani vorbeau despre cadouri, despre nu stiu ce site(la cat sunt de batrana am si uitat numele), despre nu stiu ce fel de haine, iar eu paream total rupta de acel context si pe fata mea se putea citi mirarea.
Am ajuns la fel ca "babutele" pe care nu le suportam cand eram mai mica, care pareau ca ma analizeaza si ma critica! Trist, foarte trist… Poate pana la urma este normal, insa juram ca nu voi avea niciodata aceasta atitudine. Jur ca eram doar curioasa sa vad cum gandeste generatia noua, jur ca imi pareau atat de dulci incat nu m-am putut abtine sa nu le admir…
Pana la urma, admir generatiile noi si urasc termenul generatie. Cu fiecare generatie nu mai suntem atat de crispati, nu mai privim lumea ca doamna cu drobul de sare si acel sa iei viata in piept se transforma in "fuck the life, ne descurcam noi". Sau poate toate astea sunt caracteristice tineretei iar ridurile de pe frunte nu mi-au aparut de la incruntare, ci de la anii pe care incep sa-i duc in spate?! Poate pana la urma generatia noua, nu e decat generatia adolescentilor cu optimism 100%.